Nimic nu poate aduce mai multă suferință fizică și sufletească decât războiul. De-a lungul istoriei sale, omenirea a suferit de pe urma cataclismelor naturale – cutremure, incendii, inundații –, dar nimic nu a fost mai dezastruos decât nenorocirile provocate de om. Și, se pare, războiul este o îndeletnicire a ființei umane care se repetă mereu, parcă cu o intensitate din ce în ce mai mare. De departe, cel mai distrugător conflict pe care l-a cunoscut omenirea a fost Al Doilea Război Mondial. A cuprins întreaga planetă, implicând milioane de oameni. România a fost atrasă și ea în vâltoarea declanșată de Hitler pentru a-și impune ideile expansioniste. Nu ne-am putut menține neutralitatea. Înconjurată de dușmani și cu alianțele interbelice prăbușite, România a fost împărțită între vecini: ungurii au luat nord-vestul Transilvaniei, rușii – Basarabia și nordul Bucovinei, iar bulgarii – sudul Dobrogei, cunoscut sub numele de Cadrilater. Ciuntită și fără aliați, România a fost nevoită să se apropie de Germania, alături de care am eliberat teritoriile de la ruși, iar apoi a mers mai departe, până în Caucaz și Stalingrad, într-un război care nu mai era al nostru. Mii de români au fost uciși sau luați prizonieri. Apoi am întors armele și ne-am alăturat Națiunilor Unite în lupta contra Germaniei. Altă jertfă de sânge. Un tribut greu pentru un popor și așa suferind. Căci victimele n-au fost doar din rândul militarilor, ci și al civililor. Orașele au fost bombardate de aviația anglo-americană, provocând pierderi de vieți și materiale imense.
Aradul a suferit de pe urma războiului, fiind bombardat atât de americani, cât și de germani. Sute de militari arădeni au participat la luptele de pe frontul de răsărit și de vest. Ce a urmat? Țara a intrat sub sfera de influență sovietică, iar pentru 45 de ani a fost supusă unui regim totalitar comunist.
Drumul militarilor români pe care l-au străbătut de-a lungul a mii de kilometri, este presărat de mormintele camarazilor lor. Fiecare dintre cei care au luptat, fiecare dintre cei căzuți, au luptat ca membri ai unităților cărora le aparțineau, uniți laolaltă pentru aceeași dragoste comună: libertatea.
De aceea trebuie adus un omagiu celor apropiați camarazilor care nu au trăit să vadă aprecierea jertfei lor. Și-au făcut datoria față de țară. Au crezut într-un ideal. Au urmat deciziile unor politicieni care au schițat războiul dintr-o măsură de creion. Erau tineri în floarea vârstei. Toți și-au făcut datoria.
În anii ’90, un locuitor din localitatea Mihailovo, Rusia, a ridicat un monument în memoria soldaților germani, români, italieni și unguri căzuți în bătălia de la Stalingrad, un respect pentru viețile pierdute indiferent de tabără. Un gest imens, iertarea supremă. Justificarea sa a fost că acești tineri militari s-au jertfit pentru o cauză care nu a fost a lor, și-au făcut datoria față de țara lor.
În anul 2002 am participat în Italia la conmemorarea militarilor italieni din regimentul de parașutiști Folgore, căzuți în bătălia de la El Alamein. A fost un moment solemn, încărcat de respect pentru sacrificiul lor. O festivitate sobră, dar plină de semnificație. Ei nu au fost uitați. Eroii nu mor niciodată.
Și noi, românii, trebuie să apreciem jertfa eroilor noștri. Au răspuns imediat chemării la arme, sub drapel. Mulți dintre ei știau că poate fi un drum fără întoarcere, dar au plecat.
Din păcate, astăzi, noțiunea de datorie față de țară este pusă sub semnul îndoielii. De ce să lupt? Sau de ce să mă intereseze jertfa celor care au căzut pentru patrie? De ce? Pentru că avem o țară liberă și independentă. Ei ne-au învățat să fim, să ne păstrăm tradițiile, obiceiurile și cultura, că pe harta lumii există o țară numită România, căci românii, oriunde s-ar afla în lume, vorbesc și simt românește, care plâng când îi ia dorul de casă.
Nu putem și nu vom accepta niciodată să nu mai existăm ca identitate. Este moștenirea eroilor care, de la înălțimea lor, ne îndeamnă să le urmăm exemplul.
Nu putem spune: „Așa ceva nu se va mai repeta niciodată, căci totul poate reîncepe oricând”.
Conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu sunt în plină desfășurare. Omenirea se află din nou în pragul unui conflict mondial. Trecutul s-a șters, iar viitorul este incert. Sunt vremurile unei păci utopice. Rănile războiului nu s-au vindecat nici azi.
Semnat,
Constantin Adrian Frățilă
Partidul Axa Conștiinței Naționale