Când vorbim de eroism, ne referim la fapte deosebite, la un curaj dus la limita imposibilului, la determinare și altruism.
Curaj și profesionalism în slujba țării, mândria de a face parte dintr-o elită, de a fi într-un colectiv unde interesul național este mai presus decât cel personal. Iar România nu a dus lipsă de elite, fie că au fost în domeniul cultural, sportiv, politic sau militar. Din punct de vedere militar, țara noastră și-a câștigat respectul și aprecierea din partea unor structuri militare din întreaga lume, în domeniul serviciilor de informații, al implicării în zonele de război, dar și în combaterea și prevenirea terorismului.
Acest ultim aspect este abordarea articolului de față. Combaterea și prevenirea terorismului reprezintă unele dintre cele mai importante provocări ale omenirii începând cu a doua jumătate a secolului XX și începutul secolului XXI. Apariția terorismului este strâns legată de evoluțiile istorice, politice, religioase și economice ale ultimelor două secole. Scopul acestuia: propagandă, intimidare, destabilizare – pentru a induce frică, a influența guverne și a promova o agendă ideologică, politică sau religioasă. Țintele: cu precădere civili și infrastructuri. În acest context, a devenit necesară înființarea unor structuri specializate pentru a combate, preveni și anihila terorismul.
Unele țări aveau deja unități speciale create încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar acestea nu erau adaptate luptei antiteroriste. Un exemplu este SAS (Special Air Service) din Marea Britanie. În anii ’60–’70, lumea se confrunta cu o escaladare a terorismului internațional: OEP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei), Brigăzile Roșii în Italia, Septembrie Negru în Palestina sau Baader-Meinhof în Germania desfășurau atentate și răpiri.
Un punct de cotitură a fost masacrul de la München din 1972, când Organizația Septembrie Negru a ucis 11 sportivi israelieni la Jocurile Olimpice. Răspunsul statelor occidentale: înființarea de unități speciale antiteroriste – GSG 9 în Germania (1973), GIGN în Franța (1974), iar SAS-ul britanic a fost adaptat pentru misiuni antiteroriste.
România nu putea rămâne în urmă. Astfel, Ministerul de Interne a înființat în 1974 o structură antiteroristă pe lângă Direcția de contraspionaj a Securității iar la sfârșitul anului 1977 s-a decis înființarea unei unități autonome speciale antiteroriste. Scopul: prevenirea și combaterea acțiunilor teroriste pe teritoriul național, protecția demnitarilor, a sediilor ambasadelor, a zborurilor TAROM și intervenția în cazuri de atac terorist. Modelul de organizare și acțiune a fost stabilit după Grenzschutzgruppe 9, GSG 9, din Germania. Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA), a devenit o unitate de elită cu o selecție extrem de riguroasă. Doar o mică parte dintre candidați finalizau pregătirea, pentru a fi incluși în grupa de intervenție antiteroristă, care includea arte marțiale, trageri de precizie, lupte urbane și tactici de intervenție în spații închise.
În zona de intelligence, au fost selecționați oameni cu pregătire temeinică în culegerea de informații, analize și finalizarea cazurilor.
Fiecare județ avea astfel subunități USLA pe mai multe compartimente. În Arad, unul dintre ofițerii specializați în combaterea terorismului a fost colonelul (în rezervă) Alexandru Bochiș.
Născut în comuna Borșa, județul Cluj, după terminarea liceului urmează Facultatea de Drept din București și Institutul de Informații, devenind ofițer repartizat la Arad. A absolvit și studii postuniversitare în domeniul combaterii terorismului, lucrând până la trecerea în rezervă în 1993, cu gradul de colonel.
În perioada cât a fost în activitate și-a îndeplinit sarcinile cu profesionalism servind interesului național.
Un episod memorabil din activitatea sa a fost „întâlnirea”, în 1981, cu celebrul terorist Carlos Șacalul, care încerca să intre în țară pe la Vama Nădlac având documentele de identitate noi-nouțe, ceea ce a atras suspiciunea vameșului, deoarece majoritatea arabilor care intrau în țară nu aveau toate documentele de identitate în regulă. Au fost sesizate organele abilitate iar Ministerul de Interne, l-a desemnat pe Alexandru Bochiș pentru interogatoriu. Carlos a declarat inițial că merge la Cluj, apoi că merge la câțiva prieteni arabi la Timișoara. Pentru că era un risc să intre în țară, ministrul Homoștean a fost de acord să nu i se permită accesul în România. Bochiș i-a sugerat să se întoarcă în Ungaria, sub motivația că autoturismul său e pe lista celor furate, și urmează să fie cercetat. Șacalul a înțeles situația și s-a întors în Ungaria. Unde susținea colonelul Bochiș că avea o „reședință” sub protecția AVO ( serviciul de informații ungar).
Evenimentele din decembrie 1989 au fost dramatice și ingrate pentru USLA. În haosul creat de psihoza teroriștilor, unitatea a fost incriminată pe nedrept. Cazul celebru din fața MApN – unde, din ordinul generalului Militaru, două echipaje USLA trimise în sprijin au fost masacrate de militari – a lăsat urme adânci. Printre cei uciși: locotenent-colonelul Trosca Gheorghe și căpitanul Eugen Cotună. Doi profesioniști uciși cu sânge rece.
La Arad, maiorul Alexandru Bochiș a sprijinit apărarea aeroportului împreună cu militarii, împotriva unor acțiuni diversioniste dinspre Pădurea Ceala – misiune îndeplinită cu succes, apreciată de militarii și civilii de la aeroport. Cu toate acestea, anatemizarea USLA a dus la arestarea sa nedreaptă. A petrecut trei luni în închisoare, fiind ulterior reabilitat.
După trecerea în rezervă, a lucrat ca consilier juridic, la bară, la societăți comerciale de prestigiu, până în 2005, când a ieșit la pensie.
Activitatea sa jurnalistică este remarcabilă: a colaborat cu ziarul Flacăra Roșie, iar în anii ’70–’80 a publicat articole pe profil antiterrorist, despre cazuri finalizate de el la Arad.
A scris sub pseudonimul cpt. Cornel Manea în Libertatea Aradului, în Adevărul de Arad și Observator Arădean a semnat ca Alex B. Borșanu, abordând teme de intelligence. În Națiunea și România Mare, a publicat studii despre apărarea identității naționale românești împotriva influențelor străine malefice, inadecvate poporului român.
Este autorul a numeroase volume de proză: Strigăt după gratii (tradusă și publicată în SUA, la Editura Virgo), Zborul către moarte, Judecata delatorilor, Geopolitică și terorism, Dialoguri incomode– adevăr și dezinformare în revoluție, Panica din sala oglinzilor ș.a.
A publicat zeci de articole în revista online ART-EMIS și a fost distins cu Diploma Jubiliară pentru aportul jurnalistic la tezaurul național. Figurează în Dicționarul jurnaliștilor arădeni , este membru al Cenaclului Vitralii – secțiunea Literatură – și a fost inclus în antologia Sub Drapel.
Scriitor, publicist și analist al evenimentelor internațional s-a dedicat condeiului cu același profesionalism cu care și-a servit țara și instituția pe care le reprezenta.
Who dares wins – Cine îndrăznește, învinge! – este motto-ul unității SAS. Nimic mai potrivit…
Semnat,
Constantin Adrian Frățilă
Partidul Axa Conștiinței Naționale